SNR - raport semnal-zgomot

SNR, sau raportul semnal-zgomot (raportul semnalului față de zgomot), indică raportul dintre intensitatea semnalului util și zgomotul de fundal perturbator. Este o mărime esențială în tehnologie, știință și electronică, unde ajută la evaluarea calității datelor transmise sau procesate.

Cum funcționează SNR?

Raportul SNR este de obicei exprimat în decibeli (dB). Acesta exprimă de câte ori este semnalul mai puternic decât zgomotul. Cu cât valoarea în dB este mai mare, cu atât semnalul este de calitate superioară și mai ușor de citit. De exemplu, SNR = 30 dB înseamnă că semnalul este de o mie de ori mai puternic decât zgomotul.

Utilizarea în practică

SNR este utilizat în multe domenii:

• Electronică și tehnică audio – măsurarea zgomotului la căști, microfoane sau amplificatoare.
• Cercetare științifică – filtrarea datelor din măsurători (ex. astronomie, biochimie).
• Tehnologii de comunicație – asigurarea clarității semnalului în transmiterea wireless a datelor.
• Finanțe și analiză de date – separarea informațiilor relevante de „zgomot“ în datele mari.

SNR și utilizatorul obișnuit

Pentru dispozitivele obișnuite se aplică regula: cu cât SNR este mai mare, cu atât zgomotul este mai puțin audibil sau vizibil. De exemplu, la căști, un rezultat de vârf este considerat un zgomot sub -90 dB. Pe de altă parte, -70 dB poate fi deja audibil.

Utilizare metaforică

Termenul SNR este folosit frecvent și în mod figurat – de exemplu, ca raport al informațiilor utile față de supraîncărcarea cu dezinformări sau bagaj inutil. Chiar și în comunicarea obișnuită dorim să avem un „SNR ridicat” – adică un mesaj clar, inteligibil, fără influențe perturbatoare inutile.