Sablat.

Termenul „Sandblasting“, sau „Abrasive blasting“, este același cu echivalentul său ceh „Otryskávání”, „Tryskání” sau chiar „Pískování”. Este întotdeauna exact același lucru – un proces tehnologic în care, prin utilizarea unui curent de nisip (care funcționează ca particule abrazive), un material dur este supus acestui proces.

Deși nisipul este utilizat cel mai frecvent ca abraziv, în practică se întâlnesc și alte materiale: de exemplu, se pot folosi și rumeguș de lemn tare, granule de roci moi, granule de sâmburi sau coji de nuci, bile de oțel, nisip cu cuarț, corindon, granule de oțel, granule de fontă, zgură sau orice altceva cu proprietăți similare (ocazional, cineva folosește și abrazive dizolvate în lichid), în esență, orice este la îndemâna companiei respective.

Sablatul este utilizat pe scară largă pentru cuțite.

Care este istoria sablării?

Întregul proces de sablare este destul de vechi – încă din anul 1870, Benjamin Chew Tilghman l-a patentat (patent SUA 104 408). Și trebuie menționat că și pe atunci era un proces considerabil nesănătos și astăzi sunt absolut necesare echipamentele de protecție, deoarece persoana care lucra intra în contact constant cu nisipul cu siliciu, astfel încât, dacă cineva îl inhala sistematic, era doar o chestiune de timp până murea din cauza unei deteriorări grave și fatale a plămânilor, cunoscută astăzi ca silicoza.

La ce se folosește sablarea astăzi și la ce se folosea înainte?

Probabil cea mai frecventă utilizare a sablării este astăzi în domeniul ingineriei, unde ajută la curățarea pieselor turnate înainte de alte tratamente de suprafață (de exemplu, vopsirea obișnuită). Sablarea elimină absolut perfect orice urme de prelucrare. Astăzi, probabil cel mai utilizat mod este sablarea cu aer comprimat, în care particulele de nisip sunt transportate de aer, dar există și sablare mecanică, în care materialele abrazive sunt aruncate de palete rotative rapide.

Cu toate acestea, astăzi sablarea este folosită deseori și în construcții pentru tratarea mai delicată a pietrei, betonului sau zidăriei. Este, de asemenea, populară în orașe, unde este una dintre metodele cheie de a îndepărta culori, vopsele de pe clădiri, fațade, stâlpi și alte suprafețe.

Sablarea are locul său și în artă, unde este utilizată ca o tehnică interesantă și eficientă de tratare a suprafeței. Acestea sunt obiecte ca greutăți de hârtie, cești, oglinzi etc. Sablarea poate fi aplicată și la obiecte din ceramică și lemn. Astăzi, este foarte populară și sablarea publicitară a obiectelor cadou prin forme ce le conferă un contur specific.

Ce norme naționale sunt valabile la noi pentru sablare?

„Gradele de bază pentru curățarea suprafețelor conform CSN ISO 8501-1 corespund cu DIN 55928, respectiv cu standardul suedez SIS 055900:

  • Sa 3 - Curățare prin sablare până la metal pur. Sunt îndepărtate toate urmele vizibile de zgură, rugină și alte impurități. Suprafața prezintă un aspect metalic uniform.
  • Sa 2,5 - Curățare prin sablare aproape de metal pur. Sunt îndepărtate zgura vizibilă, rugina și alte impurități. Orice urme de murdărie care rămân vor părea doar ca pete ușoare sub formă de zone sau dungi.
  • Sa 2 - Curățare prin sablare. Sunt îndepărtate zgurile, rugina și alte impurități vizibile care nu aderă. Toate resturile trebuie să adere ferm la substrat.
  • St 2 - Curățare manuală și mecanică cu unelte. Sunt îndepărtate zgurile, rugina și alte impurități care nu aderă bine.
  • St 3 - Curățare manuală și mecanică cu unelte. Similar cu St2, dar suprafața trebuie să prezinte un luciu metalic evident.”
97% de produse în stoc
Garanție de returnare a banilor