Model de camuflaj US desert 6

Dezvoltarea inițială a modelelor de camuflaj special concepute pentru utilizarea de către armată și de forțele armate americane a fost o perioadă care a început pentru SUA în jurul Primului Război Mondial. La fel ca și aliații lor britanici sau francezi, inginerii militari americani experimentau cu o serie de designuri pentru ascunderea potențială a persoanelor dedicate observării terenului și lunetiștilor plasați de-a lungul granițelor. Unul dintre aceste designuri a fost bazat pe tipul britanic „Symien sniper suit” și consta din fâșii libere, panglici de stofă multicoloră, șnururi de fixare și o glugă + o jachetă și pantaloni care stăteau lejer. Totul era conceput astfel încât să semene cu frunzișul de la distanță. O altă uniformă a fost creată/designată de o echipă de ingineri din armata americană de la universitatea din Washington DC, și aceasta, spre deosebire, includea o jachetă, pantaloni și o glugă pictată cu dungi întunecate pe un fundal mai deschis. Aceasta a fost concepută în mod special pentru a camufla maxim persoanele în copaci. Producția și distribuția unor astfel de echipamente a fost însă foarte minimă și mai degrabă totul era în faza experimentală, decât să fie complet și masiv implementate/modificate uniforamele militare. În jurul anului 1918 era încă prea devreme, și chiar și în anii următori - soluționarea camuflajului în SUA a început cu adevărat abia în jurul celui de-al Doilea Război Mondial.

Armata americană a început cercetările pentru modele de camuflaj potrivite pentru utilizarea în deșert cam pe la mijlocul anilor șaizeci. Se aștepta atunci ca nevoie de a plasa forțe în Orientul Mijlociu ca răspuns la războiul regulat dintre Israel și statele arabe învecinate. Unul dintre modelele de camuflaj din perioada de testare pentru această acțiune a fost utilizat și în timpul antrenamentelor din deșertul stâncos al Californiei, deoarece acea zonă a fost folosită ca bază pentru acest nou model de camuflaj. A fost achiziționat în masă abia în 1973, dar pentru prima dată și oficial o uniformă astfel camuflată a apărut deja în 1972. Designul consta din două nuanțe de maro mediu răspândite pe suprafețe mari de culoare nisip și bej. De asemenea, „era decorat” cu mici forme de stâncă de culoare neagră și albă. Acest model de camuflaj deșertic a fost produs între 1981 și 1991 și a fost folosit de forțele armate americane oriunde a fost posibil: în antrenamentele din deșertul Sinai, dar și în timpul operațiunilor din Golf („Furtuna deșertului”) și Somalia („Restaurarea speranței”). Unele dintre exemplele supraviețuitoare ale acestui model de camuflaj ilustrează ușoare diferențe în dimensiunea (și volumul) negrului, care aici simbolizează rocile. Acest lucru sugerează evident că acest model de camuflaj a fost uneori ușor modificat local de-a lungul anilor. Aceste inconsistențe nu apar însă pe uniformele produse mai târziu, dar nici pe cele produse primele. Compararea directă a acestor tipuri (tip vechi și nou versus tip mediu) le puteți compara în imaginea de mai jos.

Și iată că avem doar acel model de camuflaj deșertic tradițional în șase culori. Armata a început să numească modelul de camuflaj afișat mai jos „chocolate chips” sau „bucăți de ciocolată”. Seamănă cu adevărat cu această delicatesă locală.

La scurt timp după invadarea Kuweitului de către forțele irakiene în 1990, Departamentul Apărării al SUA s-a confruntat cu problema (și necesitatea) de a echipa un volum mare de persoane de luptă cu uniforme camuflate adecvate pentru luptele din deșert. Problema era că majoritatea forțelor militare americane din operațiunea Scutul deșertului și Furtuna deșertului aveau fie tradiționalul Woodland BDU, fie modelul de camuflaj de deșert în șase culori DBDU. Armata, de asemenea, dezvolta un model general de camuflaj deșertic mult mai potrivit pentru zonele mai puțin împădurite. În asemenea locuri, precum vestul Asiei și nordul Africii. Modelul de camuflaj rezultat este un design compus din doar trei nuanțe de culori. Dar despre acestea mai multe într-un alt articol specializat!