În timpul primului război mondial, Franța a decis să experimenteze cu modele de camuflaj pictate manual, care au fost ulterior folosite de anumite unități luptătoare în Europa. Producția a fost gestionată de secția militară „Army's Section de Camouflage”, sub conducerea lui „Eugene Corbin”, testându-se astfel diverse modele de camuflaj, inclusiv pete neregulate, dungi și puncte, pentru eficiența lor. La fel ca și în alte țări, acestea erau purtate în principal de lunetiști și de persoane din unitățile de recunoaștere operând aproape de linia frontului. Datorită producției manuale, erau oarecum eficiente, dar nu se putea vorbi încă de producție în masă. Și niciodată nu s-a ajuns la asta în nicio măsură.
În timpul celui de-al doilea război mondial, personalul aviatic, comandourile speciale și alte elemente ale Franței libere purtau un model de camuflaj cu pete pictat manual, denumit „Denison paratrooper smocks” / mantale de parașutiști denison, care era incredibil de popular în acea perioadă în rândul britanicilor și al aliaților în general (Forțele Aeriene Aliate). Odată cu creșterea mișcărilor naționaliste imediat după al doilea război mondial, armata franceză, încă lipsită de echipamente în mod absurd, s-a trezit într-un alt tip de conflict: Primul Război din Indochina (1946-1954). Din fericire, în această perioadă au fost aprovizionați de foștii aliați din al doilea război mondial. Astfel, mai multe unități elitiste franceze din Indochina purtau versiunea americană surplus a uniformei M1942 de junglă sau jacheta britanică M42 cu camuflaj. Toate acestea au fost, firește, necesare să fie adaptate local pentru a se conforma reglementărilor militare locale franceze, ceea ce s-a și întâmplat frecvent. În anul 1951, însă, Franța a început să implementeze un model de camuflaj propriu, unic, numit „Tenue de léopard” sau „Uniforma leopard”, care a fost influențat semnificativ de stilul britanic de război cu al doilea război mondial, cunoscut sub denumirea de „tahy ŝtetcem”. Acest model a devenit fără exagerare un simbol al unităților de comando aeropurtate și locale franceze (și, într-adevăr, al armatei franceze în ansamblu pentru restul secolului, în ciuda faptului că modelul de camuflaj a încetat să mai fie utilizat deja în timpul Războiului din Algeria, între aproximativ 1954-1962).
De-a lungul perioadei cuprinse între anii 1960 și începutul anilor 1990, forțele armate franceze (precum majoritatea armatelor europene din jurul lor) erau echipate cu uniforme simple de camuflaj verde-oliv. Totuși, odată cu apropierea erei digitale și a firmelor private din acest sector, în jurul începutului anilor 1980 au început să apară (încă modest) diverse modele de camuflaj experimentale (cum ar fi cele de la Texunion din 1981 și 1983). Totuși, abia în timpul evenimentelor care au dus la operațiunile „Desert Shield” și „Desert Storm” (aproximativ în anii 1990/1991), guvernul francez a realizat și a adoptat ideea că ar putea fi o idee bună să își echipeze din nou personalul cu un model de camuflaj. Astfel, a rezultat că, de-a lungul anilor 1990 și ulterior, forțele armate franceze au păstrat acest echipament pentru totdeauna, fiind standardul operațional de azi.
Primele modele de camuflaj postbelice din Franța au început să apară în jurul anului 1951. Unul dintre cele mai utilizate modele de camuflaj din această perioadă (și, de asemenea, unul asociat în mod special cu Războiul din Algeria din 1954-1962) este un model cu dungi sau cu tahy ŝtetcem, adesea denumit de istorici și colecționari ca tip „Lizard” (șopârlă). Acest termen face referire la porecla dată parașutiștilor francezi în timpul Războiului din Algeria. Francezii înșiși îl numeau „Tenue de léopard” sau „Uniforma leopard” (sau „Tenue de saut camouflée” - „Uniforma de luptă camuflată”) și pe această serie o numeau „Camouflee de léopard” sau „Camuflaj leopard”. „Uniforma leopard” franceză a fost utilizată începând cu anul 1951 și a mai fost văzută până la mijlocul anilor 1970. Din acest motiv, există o varietate mare de designuri, combinații de culori și materiale care pot fi întâlnite de colecționari sau istorici. O încercare de a ordona și clasifica toate aceste modele de camuflaj a fost de asemenea realizată în revista militară franceză „Uniformes Hors Serie”, în numerele paisprezece și șaptesprezece. O parte din acestea au fost retipărite pentru uz public de către colecționarul Gilles Gorgues, material disponibil de descărcat de oricine de pe site-ul său sub numele: „Vonstuck Camouflage The classification system”. Pentru claritate a fost adăugat un cod numeric de clasificare pentru fiecare tip. Cu toate acestea, există încă o oarecare dezordine în acest domeniu, așa că n-ar trebui să fie surprinzător că apar tot mai multe modele de camuflaj din această serie care încă nu sunt clasificate. Actualizarea și restructurarea sunt absolut necesare.
Potrivit sistemului de clasificare francez, acest model a fost desemnat ca „A1” și variațiile sale au fost purtate de primii membri ai aviației („Troupes Aéroportée”) sub numele „TAP Mle 47” și adesea și unele modele mai vechi în același timp.
Una dintre variațiile ulterioare ale „Camuflajului leopard” includea o culoare maro-roșiatică și verde-oliv sau maro-roșu și verde mușchi pe un fundal verde deschis. A apărut în practică sub forma pelerinei „Mle 1947/53 TAP”. Acesta este un tip desemnat conform sistemului de clasificare francez ca „A2”.
O altă variantă a „Camuflajului leopard” a fost clasificată de sistemul francez modern ca „B1”. Toate culorile aici amintesc de versiunea anterioară de camuflaj „A1”, utilizată pentru adăposturi improvizate de toate tipurile, însă dispunerea interioară și formele au fost semnificativ alterate.
Tipul clasificat ca „C1” a fost denumit „Uniformă pentru toți bărbații înarmați” („Treillis toutes armes (TTA)”).
Cât despre modelul de camuflaj denumit „camuflajul D”, acesta a fost tipic imprimat pe adăposturi de toate tipurile din perioada algeriană și din război. Tipul respectiv dispunea de un model ruginos, cu benzi subțiri verzi și orizontale, toate acestea pe un fundal nisipiu. Acesta este, însă, imprimat doar pe o parte. Dovezile istorice și cercetările pe acest subiect au dovedit că unele dintre unitățile elitiste franceze au avut anumite obiecte personale și individuale (cum ar fi beretele obișnuite) realizate din acest material, dar nu există dovezi clare care să arate că alte forțe franceze mai mari din acea perioadă și-au confecționat cu adevărat obiecte la scară mare în această combinare de culori. Documentația ilustrează, de asemenea, capace pentru căști din acest material fabricate pentru anumite unități (precum „3eme REI”), dar și aceasta se arată a fi o practică mereu foarte localizată și nu ceva prea răspândit. Modelul „D” mai poate fi întâlnit la îmbrăcămintea militară, dar de asemenea și în alte combinații de culori.
Variantele văzute mai jos includ tonuri deschise largi de verde lichen și maro-violet, întinse peste un fundal tradițional kaki. Este o variație a tipului „D” al „Camuflajului leopard” destinat utilizării în tropice. Variantele s-au descoperit apoi în versiunile ulterioare „Treillis toutes armes (TTA)” sau așa-numitele „Îmbrăcăminte militară generală”.
O altă variantă a tipului „Lizard”. Probabil datând încă din Războiul din Algeria. Este un element realizat de croitori privați și este un tip destul de similar cu „Treillis toutes armes” versiunea din 1958. În clasificarea franceză modernă este enumerat sub numele tipului „E1”.
Odată cu introducerea versiunii finale a uniformei TAP/Aeriene și a camuflajului All-Arms (TTA), a venit o versiune destul de standard a modelului leopard. Mai jos sunt vizibile două exemple ale versiunii finale „Camuflaj leopard” provenind de la uniforma „Mle 1947/56 TAP” și „Tenue de combat camouflée Mle 1947 toutes armes / Mle 1958”. Aceste modele de camuflaj (și derivatele lor copiate) sunt clasificate de sistemul francez modern ca „F1”.