ANSI FL 1 - standard pentru măsurarea performanței corpurilor de iluminat

ANSI/NEMA FL 1-2009 este denumirea completă a unui standard recunoscut, conform căruia se măsoară performanța lămpilor. Ne interesează în special lanternele, atât cele tactice, cât și cele civile, care trebuie clasificate și comparate între ele după criterii bine definite.

Clasificarea conform acestui standard este esențială nu doar pentru formarea prețului, ci și pentru modul în care lanterna respectivă vă poate ajuta în situații specifice pe teren, când poate constitui un element-cheie al echipamentului dumneavoastră.

Standardul ANSI/NEMA FL 1-2009 a fost emis de Institutul American Național de Standarde (American National Standards Institute). Linia specifică de standarde FL 1 este definită ca Performanța de bază a lanternelor (Flashlight Basic Performance) și a fost elaborată de Comisia de standarde pentru lanterne (Flashlight Standards Committee). Deși aceste standarde au fost destinate pieței americane, au devenit treptat recunoscute la nivel mondial, în parte deoarece la acea vreme nu exista un set de standarde atât de bine pus la punct în altă parte.

Condiții de laborator

Există și dispozitive de măsurare laice, care pot măsura performanța luminoasă aproape oriunde. Totuși, „pentru a fi valabil”, parametrii lanternelor sau ai lămpilor frontale trebuie măsurați în condiții de laborator predefinite (mai detaliat vezi mai jos). Astfel, abaterile dintre diferite lanterne cauzate de factori externi sunt minime și în esență neglijabile. Din acest motiv, ANSI FL 1 poate fi considerat o sursă obiectivă de informații despre lanterna respectivă.

Condițiile de laborator pentru standardul ANSI FL 1 au fost stabilite ca un mediu controlat cu o temperatură de 21 °C (respectiv într-un interval de la 18 °C la 24 °C) și o umiditate relativă de 50-80%. În aceste condiții de lucru, parametrii specificați ai lanternelor sunt garantați.

Ce parametri se măsoară

Conform standardului ANSI/NEMA FL 1-2009, la lanterne se măsoară următorii parametri:

• fluxul luminos în lumeni,
• intensitatea fasciculului luminos (în candele)
• raza de acțiune,
• autonomia pentru o singură încărcare a bateriei,
• rezistența la impact și impermeabilitatea.

Uneori, luminozitatea este denumită incorect ca valoare în lumeni. Această denumire înșelătoare poate fi întâlnită nu doar la lanterne, ci și la iluminarea ecranelor televizoarelor sau a monitoarelor de computer.

Cum a fost înainte

Așa cum reiese deja din numele standardului, acesta a fost creat relativ recent, în 2009 (și a fost implementat aproximativ un an mai târziu). Până atunci, producătorii măsurau performanța echipamentelor lor de iluminat prin diferite metode. În prezent, utilizarea standardului ANSI/NEMA FL 1 nu este obligatorie, însă este în interesul fiecărui producător să-și măsoare performanța luminoasă a lanternelor conform acestui standard. Astfel, produsele sale pot fi mai bine și mai obiectiv comparabile cu concurența – ceea ce, în cele din urmă, este și un mecanism care stimulează progresul și dorința de dezvoltare a noilor produse.

Anterior, metoda de măsurare a performanței lanternelor era stabilită de fiecare producător. Performanța era comparată, de exemplu, cu lumânările (intensitatea luminoasă a unei sau două milioane de lumânări), ceea ce era o comparație imprecisă și distorsionantă. Luminozitatea unei lumânări nu poate fi determinată exact, deoarece cum definim o lumânare? Asta amintește oarecum de faimoasele „o sută de mii de șoareci, care, aliniați la rând, ...”

De asemenea, a fost posibil să întâlnim prescurtări de marketing, precum „LED cu flux (luminos) ridicat”, care din nou nu spune nimic specific. Nici numărul de wați al unei surse de lumină LED nu era relevant, deoarece fiecare producător indica în mod natural cea mai mare performanță posibilă în condiții ideale, la care lanterna respectivă se apropia rareori în realitate.

Dacă un producător, din proprie inițiativă, măsura fluxul luminos înainte de apariția standardului ANSI FL 1, de obicei o făcea neobiectiv – chiar dacă nu din cauza sa. ANSI FL 1 scade în mod intenționat o anumită rezervă din fluxul luminos maxim, din cauza pierderilor de pe sistemul optic al lanternei, sau (deși, în comparație cu becurile clasice, acestea sunt neglijabile) încălzirea sursei de iluminare LED. Această rezervă nu era de obicei scăzută de producători înainte de 2010. Deși nu mințeau, nu spuneau nici toată adevărul.

Ce anume se măsoară?

Parametrii individuali ai standardelor ANSI/NEMA FL 1 au proceduri clar specificate, conform cărora laboratoarele trebuie să se ghideze în timpul testării lanternelor. Dar ce anume se măsoară exact prin aceste proceduri?

Fluxul luminos

Fluxul luminos (în traducere directă din engleză „output” sau „ieșire luminoasă”) este o valoare exprimată în unități numite lumeni, care indică cantitatea totală de energie luminoasă emisă. Această valoare se măsoară în așa-numitul integrator sferic, care este calibrat și standardizat, iar valoarea fluxului luminos se măsoară într-un interval de timp cuprins între 30 și 120 de secunde după pornirea lanternei.

Raza de acțiune

Raza de acțiune este definită de standardele ANSI ca distanța dintre lanternă și punctul în care fasciculul luminos are o intensitate de iluminare de cel puțin 0,25 lux. Această valoare este apropiată de intensitatea de iluminare a peisajului de către lună în timpul unei luni pline clare.

Autonomia bateriei pentru o singură încărcare

Autonomia bateriei pentru o singură încărcare este definită ca timpul total de la valoarea inițială a fluxului luminos (se măsoară la jumătate de minut după pornirea lanternei cu bateriile complet încărcate) până la momentul în care valoarea fluxului luminos scade la 10% din această valoare inițială.

Impermeabilitatea

Impermeabilitatea este exprimată pe baza unui sistem de acoperire standardizat IP. În cazul lanternelor, se utilizează patru valori: IPX4 (rezistență la apă stropită din toate direcțiile), IPX6 (rezistență la apă stropită puternic), IPX7 (rezistență și la scufundarea de scurtă durată sub apă până la o adâncime de un metru pentru până la 30 de minute) și IPX8 (posibilitatea scufundării continue la o adâncime definită timp de 4 ore).

Rezistența la impact

Rezistența la impact este măsurată în metri și de obicei este gradată la intervale de jumătate de metru (de la un metru în sus). Acest parametru determină de la ce înălțime poate cădea dispozitivul respectiv pe o suprafață de beton, pentru a functiona în continuare corect după cădere. Dacă rezistența lanternei la cădere este mai mică de un metru, acest parametru nu este specificat în caracteristicile lanternei.

Intensitatea fasciculului luminos

Intensitatea fasciculului luminos sau intensitatea luminoasă în candele este valoarea intensității luminoase în centrul distanței fasciculului lanternei. Kandela este o unitate de energie. Această valoare se măsoară cu un luxmetru calibrat, astfel încât se măsoară valoarea iluminării la distanțe de 2, 10 și 30 de metri.

Luminozitatea percepută

Interesant este și conceptul de luminozitate percepută, care nu este liniar. Aceasta înseamnă că atunci când intensitatea fasciculului luminos la o lanternă este la jumătate față de o altă lanternă, nu o percepem ca pe jumătate. Sau – dacă intensitatea teoretic „pe hârtie” a unui fascicul se dublează miraculos, creșterea percepută va fi mult mai mică de 100%.

Deficiențele standardizării ANSI FL 1

Standardizarea ANSI FL 1 are, în mod natural, și deficiențe. Acestea se referă, de exemplu, la rezultate nu tocmai obiective privind autonomia bateriei pentru o singură încărcare. Acest lucru se datorează utilizării diferitelor tipuri de baterii care se comportă diferit în timp (descărcare). Tensiunea acumulatorului variază, respectiv scade, adesea neliniar. Astfel, autonomia bateriei pentru o singură încărcare trebuie considerată mai degrabă orientativă.

O altă problemă se referă la rezistența la cădere. Componentele exterioare ale lanternei pot fi suficient de rezistente pentru a rămâne întregi, chiar dacă lanterna vă cade din mână de trei ori pe oră. Complicația constă în electronica fină a lanternei, care poate suferi degradări după fiecare cădere. Astfel, și rezistența la cădere trebuie tratată ca un indicator orientativ. Adică să ne așteptăm că, dacă lanterna cu o rezistență la cădere declarată de 1 m cade de un metru pe beton o dată pe săptămână, probabil nu se va întâmpla nimic. Dar cu siguranță nu ar trebui să devină un obicei.