La arme trebuie să avem întotdeauna și încărcătoare. Practic, este vorba despre un dispozitiv care alimentează arma cu gloanțe – de aici încărcător. Din păcate, de obicei nu ne descurcăm doar cu unul, mai ales dacă este vorba de utilizare militară sau polițienească. În astfel de condiții, va fi nevoie de zece încărcătoare pentru arma principală, plus altele pentru cea de rezervă. În total, vom avea cu noi fără probleme 12-15 încărcătoare. Unde le punem? În buzunare este greu să le punem. În acest caz, tocurile pentru încărcătoare sunt extrem de utile.
Un astfel de toc poate fi simplificat spus – un suport pentru încărcător, pe care îl putem pune astfel încât să fie accesibil. Problematica și tipologia sunt desigur mult mai complexe. Există tocuri pentru încărcătoare de pistol, pentru încărcătoare de pușcă și mitraliere (chiar și pentru mitraliere grele, dar acestea sunt cu adevărat mari). Ce au în comun aceste încărcătoare? De exemplu, destinația, tipul și posibilitățile de fixare. Practic, nu contează dacă este vorba de un încărcător de pistol sau de pușcă, tocurile au același concept. Similar cu alte tocuri, și acestea pot fi împărțite în două grupuri de bază – autostrângătoare și cu capac.
Motivul pentru care trebuie să avem încărcătoarele la îndemână este clar tuturor – viteza încărcării este foarte importantă, uneori chiar esențială. De aceea, încărcătoarele trebuie să fie bine accesibile cu cea mai mică rezistență posibilă. Așa putem să ne imaginăm tocurile autostrângătoare. Încărcătorul este ținut strâns în ele. Adâncimea acestor tocuri este subiectivă, altfel este la pistoale și altfel la puști. Încărcătorul trebuie să iasă suficient de mult pentru a putea fi apucat, scos rapid din toc și introdus în armă. Domeniul principal al acestor tocuri este viteza și simplitatea. Tocurile cu capac nu sunt foarte recomandate astăzi, deși datorită capacului de siguranță, pierderea încărcătorului este aproape imposibilă. Capacului îi este asigurată închiderea cu scai sau cataramă rapidă, oferind astfel o securitate maximă. Cuiva i-ar putea conveni, dar va trebui să se obișnuiască cu faptul că nu va putea încărca niciodată așa de rapid ca cineva cu tocuri autostrângătoare. În apărarea lor, trebuie menționat că tocurile cu capac rezistă mult mai bine mur dăriei sub formă de nisip și altele similare. Există și posibilitatea unui toc autostrângător cu o curea de siguranță din cauciuc. Aceasta este sub forma unui șnur tras peste încărcător. În momentul necesar, doar îl tragem cu ajutorul unui mâner și putem realimenta. Un alt diferențial esențial îl constituie și materialul.
Cele mai mari două grupuri de materiale din care se fabrică tocurile sunt plasticul și textilele. Tocurile textile sunt destinate fixării pe vesta tactică. Un toc de plastic ar restrânge movilitatea, datorită imposibilității de a se îndoi, ceea ce este foarte nepotrivit. Pe de altă parte, tocurile din plastic sunt excelente pentru curea. Ele țin bine încărcătorul în orice situație. Dacă dorim să montăm tocurile, acestea trebuie să fie adaptate pentru acest scop. Opțiunea ideală este sistemul modular, care poate fi folosit și ca trecător pentru curea. Tocurile din plastic sunt adesea prevăzute cu cleme, care pot fi fixate atât pe curea, cât și pe un sistem modular. Cele textile au de obicei găici și contrapartide pentru sistemul Molle/Pals și altele compatibile.
Alegerea este simplă. Trebuie să ne asigurăm de compatibilitatea tocului cu încărcătoarele noastre, apoi să alegem materialul și, în cele din urmă, aspectul și așa mai departe. Putem avea, de exemplu, un toc pentru încărcătoare de pușcă, unde încap două unul după altul sau un încărcător de pușcă și unul de pistol. Există cu adevărat multe opțiuni. Materialul ideal este nylonul, iar pentru tocurile de plastic, de exemplu Kydex®. Oricum, pe primul loc rămân întotdeauna confortul și satisfacția noastră.