Părți ale cuțitului

(1) Lamă – partea de lucru plată și alungită a cuțitului, de obicei terminată cu un vârf; mai multe despre lama cuțitului după ce faceți clic pe link.

(2) Mâner - partea cuțitului folosită pentru a-l ține și a-l manipula. Lista materialelor utilizate în mod obișnuit pentru fabricarea mânerului cuțitului poate fi găsită făcând clic pe acest link. Totuși, mânerele nu sunt împărțite doar în funcție de materialul lor, ci și în funcție de modul de montare pe lamă – vezi tang (14) și liners (19).

(2.a) Garda / mâner – partea principală, de prindere, a mânerului.

(2.b) Butuc / Pommel / hruška – extinderea mânerului, uneori denumită și capăt.

(3) Vârf / vârf ascuțit – partea lamei situată în față, care reprezintă continuarea lamei la majoritatea cuțitelor și se termină cu un vârf.

(4) Punct / vârf – sfârșitul vârfului. Vârful și poziționarea sa împreună cu tăișul determină proprietățile de penetrare și tăiere ale cuțitului. Tocmai vârful, poziționarea și forma lamei determină utilizarea specifică a cuțitului. Aflați mai multe despre formele lamei cuțitului făcând clic pe link.

(5) Rindeluire / lustruire – suprafața din partea inferioară a lamei, care determină caracteristicile de tăiere ale cuțitului, duritatea și unghiul tăișului; mai multe despre această parte a lamei cuțitului după ce faceți clic pe link.

(6) **Tăiș / fațetă –** marginea inferioară ascuțită a lamei; fațeta este utilizată pentru tăiere, tăierea în bucăți și activități similare; un aspect important al tăișului este unghiul fațetei, care definește cât de ascuțit va fi cuțitul – în general, cu cât unghiul fațetei este mai mic, cu atât lama este mai ascuțită. Unghiul fațetei este determinat de unghiul de șlefuire (5) și nu poate fi niciodată mai mic. Însă capacitățile de tăiere și penetrare ale cuțitului sunt determinate și de lungimea tăișului, iar în acest caz, prelungirea tăișului se realizează ocazional prin curbarea sa în formă de S, care nu prelungește inutil lama.

(6.a) Partea dreaptă – tăișul drept care se extinde pe majoritatea părții drepte a lamei; dacă vârful nu este plasat complet în partea de jos, precum în cazul lamei de tip sheepsfoot, tăișul se curbează și formează așa-numita burtă (6.b); lângă mâner, tăișul nu ajunge adesea complet până la acesta, existând o parte între partea tăioasă a lamei și mâner, denumită platformă (11).

(6.b) Belly (abdomen) – arcul din partea din față a lamei, tăișul este adus până la vârf (4).

(7) **Spate / coloana vertebrală** – de obicei, partea superioară și plată a lamei, pentru care se folosește termenul *spate*; termenul *coloană vertebrală* este utilizat atunci când această linie se află în centru - ca la lamele de tip spear point și needle point. Spatele poate avea aceeași grosime ca și lama, poate fi îngustat sau lărgit – un spate îngustat poate fi văzut la unele cuțite moderne, oferindu-le un aspect mai agresiv. Totuși, este potrivit mai mult pentru cuțite de luptă sau nu ar trebui să fie îngustat până la mâner, deoarece în timpul lucrului, mai ales pe termen lung, poate să apese neplăcut pe degetul mare sprijinit. Un spate lărgit oferă o rezistență crescută a lamei la rupere și îl putem găsi, de exemplu, la cuțitele orientale.

(8) Muchie falsă – se află pe partea neascuțită a spatelui lamei și poate fi ascuțită la nevoie, obținând astfel un al doilea tăiș; la o lamă de tip clip point este de obicei situată pe fațeta frontală și, după ascuțire, este perfectă pentru înțepare și penetrarea materialelor; poate fi plasată și pe partea dreaptă a spatelui, adesea având un design zimțat și servind astfel ca ferestrău, pentru tăierea oaselor sau a trunchiurilor mai subțiri de copaci.

(9) Fuller – un canal creat în lamă pentru a reduce greutatea acesteia și pentru a o întări. Acest canal a fost preluat pe cuțite de la săbii. Funcția de reducere a greutății este evidentă fără explicații suplimentare și este eficientă practic pentru orice cuțit, indiferent de forma și lungimea lamei. A doua funcție, adică consolidarea lamei, rezultă din dublarea coloanei vertebrale a lamei. Canalul fuller de pe lama de tip spear point sau needle point creează două coloane vertebrale artificiale în loc de una centrală și la celelalte tipuri de lame adaugă două coloane vertebrale artificiale. Astfel, lama este întărită și crește rezistența la ruperea acesteia. Funcția devine mai importantă pe măsură ce lama este mai lungă. O altă denumire cunoscută – blood groove – provine dintr-o interpretare greșită a scopului canalului, și anume o mai bună evacuare a sângelui animalului capturat și o extragere mai ușoară a cuțitului din mușchiul tensionat. Această denumire nu reflectă scopul real al acestui canal.

(10) Jimping / crenelare – o platformă antialunecare, prin care se poate exercita presiune pe lamă și cu ajutorul degetului mare sau arătătorului se poate ghida cuțitul; jimping-ul este creat mecanic și poate fi și pe mâner; pe de altă parte, la cuțitele fabricate manual, lama, inclusiv ciotul (14), este adesea decorată artistic cu filework (backwork, worked back) – de la tăieturi simple, la cruci și până la diverse ornamente, această decorare se realizează cu diferite tipuri de pile micro, instrumente speciale și lupă și poate dura câteva ore, adesea trece și pe mâner, plăcuțe și inserții, oferind cuțitului un aspect cu adevărat frumos și unic.

(11) Ricasso / stâlp – partea lamei situată chiar înaintea mânerului, care nu are șlefuire, deci nici tăiș; adesea are o grosime mai mică decât lama în sine și este în general utilizată pentru plasarea inscripției sau a logo-ului producătorului de cuțite; dacă suprafața este suficient de largă, se poate sprijini degetul arătător pe ea, ceea ce îmbunătățește considerabil precizia lucrului cu cuțitul; unele cuțite nu au deloc stâlp.

(12) Choil / adâncitură pentru degetul arătător – adâncitura lamei pe marginea inferioară sub montura; uneori se află înaintea mânerului, alteori trece și în mâner; adâncitura este utilizată pentru a introduce degetul arătător și funcționează ca o protecție (16.a).

(13) Călcâiul – partea creată de lamă, care este mai lată decât mânerul; călcâiul lamei este perpendicular sau aproape perpendicular și servește drept gardă (16.a).

(14) Tang / coadă pentru mâner  – coada sau țepușa care iese din lamă și pe care se fixează mânerul la cuțitele cu lamă fixă. Mânerul este fie dintr-o singură bucată, modelat pe tang, fie este format din două plăci (17) fixate pe țepușă cu nituri (18). Se folosesc mai multe tipuri de fixare a lamei în mâner, mai multe informații sunt disponibile după ce faceți clic pe link.

(15) Gravură / inscripționare – de obicei producătorul cuțitului o amplasează în jumătatea inferioară a lamei – pe fațetă (5) sau pe coloană (11), dar poate fi găsită și pe mâner sau în alte locuri; aceasta poate fi o gravură mecanică realizată manual, o inscripție chimică (cu acid), o gravură mecanică realizată de un computer pe trei axe spațiale (folosind unelte cu vârf de diamant, freze rotative din carbură și lustruitoare) sau, în zilele noastre, gravură laser frecvent întâlnită; sunt menționate aici de exemplu numele sau logo-ul producătorului, numele sau numărul modelului cuțitului, materialul utilizat pentru fabricarea lamei / mânerului și recent se folosește pe scară largă personalizarea cuțitului prin gravarea unui nume sau porecle, un motto preferat și altele asemănătoare (pentru scopuri practice, pentru piesele de colecție sau pentru cuțitele comemorative oferite ca dar); cuțitele realizate manual pot avea gravate ornamente superbe.

(16) Protecția mâinii

(16.a) Apărătoare – partea cuțitului dintre lamă și mâner, care previne alunecarea degetelor pe lamă și astfel previne accidentările cauzate de tăiș atât în timpul ascuțirii, cât și în timpul utilizării sau cauzate de materialul prelucrat; poate fi simplă – doar pe partea inferioară – sau pe ambele părți; poate fi perpendiculară sau înclinată înainte sau înapoi, iar apărătoarea dublă poate fi înclinată în ambele direcții; poate fi un element foarte proeminent și decorativ al cuțitului; funcția sa poate fi preluată de choil (12) sau călcâi (13).

16.b) Bolster / inel de protecție – un inel metalic în jurul mânerului, plasat chiar în spatele gardei, care consolidează legătura dintre lamă și mâner, având o funcție decorativă și oferind suport pentru gardă. Întărește cuțitul, îi crește durabilitatea și îi prelungește durata de viață. De asemenea, echilibrează diferența dintre o lamă grea și un mâner ușor, deplasează centrul de greutate și îmbunătățește manipularea cuțitului și controlul asupra acestuia; uneori face parte direct din gardă (16.a) sau gardă este modelată din el.

(17) Mânere – 2 mânere - dreapta și stânga - formează împreună mânerul; la cuțitele cu lamă fixă sunt atașate de tija (14), la cuțitele pliabile de inserții (19).

(18) Nituri / șuruburi / știfturi de siguranță – fixează mânerele și le mențin în locul lor; utilizarea șuruburilor în locul niturilor permite îndepărtarea mânerele.

(19) Captuseală / inserturi – la cuțitele pliabile, sunt fixate la mânere și, în același timp, formează teaca pentru lama cuțitului închis.

(19.a) Știfturi de delimitare – mențin plăcuțele la distanța dorită.

(20) Blocare împotriva închiderii cuțitului – după deschiderea cuțitului pliabil, lama este asigurată în poziția deschisă, astfel încât cuțitul poate fi utilizat ca și cum ar fi un cuțit cu lamă fixă, fără teama unei închideri accidentale a lamei și a rănirii mâinii; există mai multe tipuri de blocaje, mai multe detalii după ce dai clic pe link.

(21) Buton pentru deschidere – un buton care facilitează deschiderea lamei unui cuțit pliabil; acest buton poate fi fie pe o singură parte (plasat pe partea stângă a lamei pentru cei dreptaci și invers) sau pe ambele părți, ceea ce este mult mai frecvent astăzi.

(21.a) Orificiu de deschidere – o alternativă la trn(21), pe care unii utilizatori o preferă.

(22) Flipper – este destinat deschiderii rapide și simple a lamei unui cuțit pliabil; flipperul poate fi fie simplu – numai pe partea inferioară – fie dublu; este adesea utilizat în combinație cu un știft (21) sau un orificiu (21.a) pentru deschidere; după deschiderea cuțitului, flipperul servește ca gardă (16.a).

(23) Pivot / știft central – știftul pe care este fixată lama unui cuțit pliabil și pe care se rotește la deschiderea / închiderea cuțitului.

(24) Arcuri de degete – o decupare a părții inferioare a mânerului, în care degetele se fixează la apucare, făcând prinderea mai sigură, fermă și stabilă.

(24.a) Inel pentru degete – inelul pentru introducerea degetului arătător / degetului mic este un alt element destul de răspândit pentru siguranța prinderii.

(25) Orificiu pentru șnur – orificiu pentru șnurul de siguranță pentru încheietură sau pentru un șnur ori paracord pentru a agăța cuțitul la gât / pentru fixarea la echipament.

(26) Cârlig pentru tăiat centuri de siguranță – echipament care se găsește în principal la cuțitele de salvare.

(27) Vârf pentru spart geamuri / Zdrobitor de craniu – vârful se găsește la cuțitele de salvare, unde este destinat spargerii geamurilor, de exemplu ferestrele unui automobil accidentat; la cuțitele de luptă și supraviețuire se utilizează mai mult denumirea de zdrobitor de craniu, deoarece aici vârful este destinat în primul rând pentru a lovi inamicul.

(28) Clema de prindere – clema permite purtarea unui cuțit pliant fără toc, fixat la centură sau în/pe buzunar.