Munții în timpul iernii sunt medii care nu iartă greșelile. Vântul, gheața, schimbările rapide ale vremii și vizibilitatea limitată pot transforma drumețiile într-un proces tehnic complex într-un timp scurt. În astfel de condiții, echipamentul obișnuit și experiența de pe traseele de vară nu sunt suficiente. Odată ce porniți mai sus, mai departe sau pe terenuri care necesită pași siguri și o gestionare precisă a căldurii și energiei, echipamentul dumneavoastră trebuie să funcționeze fiabil, constant și fără scăderi de performanță.
Acest articol continuă ghidul nostru de bază pentru drumeții de iarnă și duce subiectul la un nivel superior. Ne concentrăm pe trasee avansate, teren înghețat, ascensiuni mai abrupte, vizibilitate redusă și de asemenea pe înnoptare afară — adică pe situații unde echipamentul nu mai este un accesoriu, ci un element esențial pentru o deplasare în siguranță.

Geacă izolată cu suprafață rezistentă, balaclava și ochelari protejează în condiții în care vântul și zăpada limitează vizibilitatea și confortul termic — exact acolo unde echipamentul de drumeție obișnuit eșuează.
Drumețiile de iarnă au multe niveluri. În zonele mai joase, sunt adesea excursii relaxante cu teren stabil și cu o revenire rapidă la civilizație. Dar, odată ce urci mai sus, depășești linia pădurii sau pleci într-o secțiune mai lungă de creastă, mediul se schimbă. Ritmul încetinește, pierderea de căldură se accelerează, oboseala apare mai repede și fiecare decizie are un impact mai mare. Corpul și echipamentul încep să funcționeze sub o sarcină mai mare — și orice slăbiciune se va manifesta mai repede decât în „condițiile de jos”.
Într-un teren mai dificil, nu este vorba doar despre stratificarea corectă sau încălțămintea confortabilă. Se adaugă lucrul cu gheața, vântul, orientarea și energia. Încep să se aplice reguli similare celor din mediul montan: eroare minimă, echipament de încredere, progres controlat.
Semnele tipice ale unui traseu avansat de iarnă:
În astfel de condiții, nu mai este vorba de o „excursie frumoasă de iarnă”. Este vorba de un mediu în care echipamentul trebuie să funcționeze precis, stabil și fără greșeală, deoarece, spre deosebire de vară, aici este dificil să găsești loc pentru eroare. Iarna adevărată tolerează doar minimul și eșecul poate fi rapid.

Pentru traseele de iarnă, este esențial un rucsac care poate transporta echipament mai greu și, în același timp, îl protejează de umezeală.
Softshell are un loc bine stabilit în echipamentul de iarnă - este plăcut, silențios, excelent respirabil și elimină excesul de căldură în timpul mișcării active mai bine decât majoritatea materialelor cu membrane. De aceea, funcționează bine în zonele joase și în condiții de vreme stabilă. Dar odată ce vă mutați în munți, limitele sale devin foarte evidente.
Zăpada umedă face ca materialul softshell să se îmbibe ușor, mai ales în timpul ploilor prelungite sau la contactul cu zăpada grea. Odată ce își pierde tratamentul hidrofug, începe să conducă frigul în interior. În vânt puternic, nu poate menține un microclimat stabil, pe care se bazează stratul izolator de dedesubt, și rafalele de vânt pot provoca pierderi semnificative de căldură — chiar dacă stratificarea este bine făcută.
Softshell nu este o alegere rea, dar are limite clar definite care nu sunt suficiente în condiții expuse.
În munți se aplică o regulă simplă: dacă te bazezi pe izolație, trebuie să o protejezi cu un hardshell.
Hardshell formează linia externă de apărare împotriva vântului, apei și sarcinilor mecanice de lungă durată. O geacă și pantaloni de calitate pot menține căldura corpului, permit reglarea în timpul urcării și împiedică vântul să „sufle” căldura din al doilea strat.
🔵 Parametrii cheie ai hardshellului
Coloană de apă:
Permeabilitate la vapori (RET):
Un stâlp de apă mai mare nu înseamnă automat o respirabilitate mai bună — ambele parametri trebuie echilibrați în funcție de tipul de activitate.
🔵 Construcția care determină funcționalitatea
Hardshell nu este doar „o geacă impermeabilă”. Este un sistem funcțional care permite straturilor izolante de dedesubt să funcționeze.

Terenul de iarnă schimbă rapid condițiile. Poteca dispare sub zăpadă și orientarea se bazează pe pregătire și echipamentul adecvat.
Jachetele hibride combină panouri izolate termic în locuri expuse (piept, spate, umeri) cu zone elastice foarte respirabile. Rezultatul este un strat care oferă căldură țintită acolo unde se produc cele mai multe pierderi de căldură și, în același timp, permite evacuarea rapidă a căldurii și umidității excesive în timpul urcării sau mișcării intense.
Datorită acestui fapt, hibrizii sunt ideali pentru trasee unde se alternează fazele de efort și răcire — ceea ce este un scenariu tipic pentru drumețiile avansate de iarnă.
🔵 De ce funcționează hibridul
Hibridul înlocuiește adesea fleece-ul sau izolația mai subțire acolo unde straturile clasice s-ar supraîncălzi sau, dimpotrivă, nu ar fi suficiente.
🔵 Limitele hibridului
Hibridul nu este un înlocuitor pentru hardshell.
Nu poate face față precipitațiilor îndelungate, zăpezii grele și umede sau vântului puternic fără o membrană exterioară. Izolația este mai subțire decât la o geacă de puf sau sintetică, așa că în pauze mai lungi ar putea să nu fie suficientă.
🔵 Unde să încadrezi hibridul în sistemul de straturi
Hibridul este ideal acolo unde softshell-ul nu este suficient și jacheta de puf este prea caldă — adică exact în condițiile de drumeții avansate de iarnă.
Fie că vă îndreptați spre o drumeție de o zi întreagă sau în locuri unde vremea se schimbă în câteva minute, stratul de izolație trebuie să fie întotdeauna în rucsac. Nu este un strat destinat mersului pe jos — este o garanție termică care determină cum corpul dumneavoastră face față pauzei, vântului sau complicațiilor neașteptate.
Se utilizează în special la:
Puful are cel mai bun raport performanță/greutate, dar necesită protecție împotriva umezelii.
Izolația sintetică (ex. Primaloft) este mai robustă și funcționează chiar și după ce se udă, de aceea este mai fiabilă în condiții meteorologice instabile.
Terenul de iarnă are adesea un impact mai mare asupra siguranței decât temperatura sau vântul. Zăpada dură, plăcile de gheață, cărările bătătorite înghețate sau troienele neașteptate sunt exact momentele când se vede dacă aveți tracțiunea corectă. Talpa oricărui pantof, oricât de bun, are limitele sale — și în munți nu este loc să uităm asta.
Un mijloc de tracțiune ales corect poate economisi energie, preveni alunecarea și reduce semnificativ riscul de cădere, care iarna este unul dintre cele mai frecvente și mai periculoase tipuri de accidentări.
Crampoanele sunt cea mai ușoară și mai simplă formă de tracțiune. Se pun rapid și nu necesită încălțăminte specială.
Sunt potrivite pentru:
Oferă o aderență semnificativ mai bună decât talpa în sine, dar au limite clare. Nu sunt destinate pentru pante abrupte, traversări sau teren montan real — în astfel de condiții nu pot transfera în siguranță forța pasului către sol.
Minimașele (adesea denumite „semi-colțari”) reprezintă un accesoriu cheie pentru majoritatea expedițiilor de iarnă.
Comparativ cu cramponi au:
Minimačky oferă cel mai bun raport între performanță și greutate. Sunt mai mici și mai ușoare decât colțarii compleți, dar pot face față majorității situațiilor pe care le întâlniți pe un traseu obișnuit de iarnă de munte: urme tari, plăci de gheață, secțiuni mai abrupte, traversări înguste.
Pentru majoritatea traseelor avansate, minimačký sunt alegerea ideală — dacă nu te aventurezi în teren tehnic sau alpinism de iarnă.

Încălțămintea robustă cu o rigiditate torsională bună este baza stabilității. Abia pe ea se potrivesc corect colțarii, minimačky sau mačky.
Pisicile sunt folosite acolo unde gheața nu este doar „ocazională”, ci constituie o parte esențială a traseului.
Aparține de:
Pentru pisici, compatibilitatea cu încălțămintea este esențială. Cel mai des ele necesită pantofi din categoria B2 sau B3 — adică modele cu o construcție suficient de rigidă și adesea cu un canelaj frontal sau posterior pentru prindere automată sau semi-automată.
La fel de important este setarea precisă în avans. Colțarii trebuie adaptați la încălțămintea specifică acasă, nu abia pe creastă, în rafale de vânt. Colțarii slab strânși sau prost reglați reprezintă un risc major pentru siguranță.
În momentul în care terenul încetează să fie turistic și începe să fie alpinistic, colțarii sunt singura alegere corectă.
Rachetele de zăpadă nu sunt concepute pentru stabilitate pe gheață — funcția lor este de a preveni afundarea profundă. În zăpada moale sau pufoasă, pot economisi o cantitate enormă de energie.
Se folosesc acolo unde:
În combinație cu echipamentul complet de iarnă, rachetele de zăpadă reprezintă o economie esențială de energie — fiecare pas fără ele ar însemna o afundare profundă și o încărcătură fizică semnificativ mai mare.
👉 Rezumatul tracțiunii într-o singură propoziție:
Crampoane pentru cărări înghețate, mini-crampoane pentru teren montan de iarnă obișnuit, colțari pentru gheață tehnică și pante abrupte, rachete de zăpadă pentru zăpadă adâncă.
Navigația iarna are reguli complet diferite față de sezonul de vară. Acoperirea cu zăpadă poate transforma peisajul într-atât de mult în câteva ore, încât să pierzi toate punctele de orientare pe care le folosești în mod obișnuit. Poteca dispare, terenul devine „neted”, contrastul scade, iar copacii și bolovanii arată la fel. De îndată ce începe să bată vântul și zăpada fină se ridică de pe sol (spindrift), orientarea poate deveni o chestiune de metri, nu de kilometri.
De aceea este necesar să abordăm navigarea în mod sistematic, nu intuitiv.
👉 Iarna, de fapt, se aplică o regulă simplă:
Ce nu este pregătit dinainte, nu va funcționa pe teren.
Navigația digitală este un ajutor grozav — până când nu o elimină frigul sau bateria descărcată. Navigația de iarnă se bazează întotdeauna pe combinația mai multor surse.
✅ Hartă pe telefon (offline)
– descărcați în avans, nu depindeți de semnal
– purtați telefonul în buzunarul interior, frigul descarcă rapid bateria
✅ Hartă din hârtie
– complet independentă de electronică
– funcționează întotdeauna, chiar și la -20 °C
✅ Busolă
– de neînlocuit în ceață, ninsoare densă și alb total
– indică direcția chiar și acolo unde orientarea vizuală eșuează
✅ Puncte salvate pe traseu (waypoints)
– intersecții, șa, ramificații, puncte de reper orientative
– servesc drept „ancore” atunci când nu vezi nimic pe teren
✅ Variante de evadare
– coborâri alternative care evită locurile expuse
– esențiale în caz de schimbare a vremeii sau oboseala membrilor echipei
✅ Înțelegerea faptului că „după simț” nu funcționează
Iarna, corpul și mintea se comportă diferit — vântul, oboseala și terenul monoton pot face ca o persoană să înceapă să își schimbe direcția fără să observe.
Experiența este un avantaj, dar intuiția nu este o navigație.
Ceața albă (timpul alb) este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale munților de iarnă. Nu apare doar în timpul ninsorii — adesea este cauzată de zăpada fină purtată de vânt (spindrift), care șterge orizontul și contrastul terenului.
În întunericul alb, cerul se contopește cu pământul. Nu vedeți denivelările, reperele dispar și chiar și o distanță scurtă poate părea impracticabilă. Omul începe ușor să se abată de la traseu, fără să își dea seama. Căderile sunt frecvente și erorile de navigație se înmulțesc.
⚠️ Cum să procedezi în întunericul alb
Dacă vizibilitatea este zero și nu cunoașteți terenul, este de obicei mai sigur să opriți și să așteptați la adăpost, decât să continuați orbește.
👉 Scurt rezumat al navigației pe timp de iarnă:
Iarna, tot ce nu este pregătit eșuează. Electronicele îngheață, semnalizarea dispare, intuiția înșeală. O hartă de hârtie, o busolă și o traseu stabilit în prealabil sunt baza unei deplasări sigure — nu o recomandare.

Lumina de încredere este esențială iarna. Înghețul descarcă bateriile mai repede, de aceea este necesar să ai o rezervă și o sursă de backup.
Pe traseele de iarnă avansate nu vă confruntați doar cu leziuni minore sau sosirea târzie. Aici este vorba despre scenarii în care sunteți la ore distanță de ajutor, vremea se poate înrăutăți în câteva minute și contează capacitatea dumneavoastră de a rezista pe teren mai mult decât ați planificat. Echipamentul de urgență se transformă astfel din „câteva lucruri utile” într-un sistem care vă cumpără timp — pentru întoarcere, pentru stabilizare, pentru decizie.
Acest set nu este destinat utilizării frecvente. Este o asigurare care vă permite să depășiți situația, nu să o finalizați mai repede.
✅ Sac de bivuac (bivi bag)
(Notă: Acesta este unul dintre cele mai importante articole de urgență din toate timpurile.)
✅ Prelată sau pânză ușoară
✅ Sursă de lumină robustă
Frigul reduce semnificativ capacitatea bateriilor — de aceea redundanța.
✅ Cuțit de iarnă / lamă fixă
✅ Set mic de reparații pentru echipament
✅ Kit de foc pentru condiții umede și vântoase
(Focul nu este un „confort”, ci un mod de a obține căldură, de a usca straturile și de a calma situația.)
✅ Management termic suplimentar
✅ „Apă de iarnă“: izolația sticlei sau husa izolatoare
O noapte de iarnă afară nu este romantică — este o disciplină tehnică, unde se vede alegerea corectă a echipamentului și capacitatea de a gestiona confortul termic. Fiecare greșeală este amplificată de frig, vânt și oboseală.
Temperaturile certificate conform EN/ISO sunt cele care contează la un sac de dormit, nu cifrele de marketing.
Pene: cel mai bun raport izolare/greutate și o compactare excelentă, dar sensibil la umiditate.
Sintetice: funcționează și când este umed, mai potrivit pentru vreme instabilă sau condiții de umiditate prelungită.
Liner (căptușeală): crește confortul termic cu 2–5 °C și protejează sacul de dormit de transpirație, prelungind astfel durata de viață a izolației.
Salteaua este adesea mai importantă decât sacul de dormit în timpul iernii.
Pământul rece absoarbe căldura mult mai repede decât aerul rece.
Fără izolație adecvată față de sol, veți pierde căldura indiferent de calitatea sacului de dormit.
Alegerea depinde de lungimea traseului, prognoza și teren.

Sacul bivi de la Snugpak oferă protecție împotriva vântului și umezelii acolo unde o folie izotermică nu ar fi suficientă. Este o asigurare de bază pentru cazurile neprevăzute de dormit în aer liber.
Mediul montan de iarnă pune cerințe extraordinare asupra corpului și a capacității de a lua decizii. Cunoașterea simptomelor și prevenirea pot decide o revenire în siguranță.
⚠️ Primele simptome:
✅ Prevenție:
Cele mai frecvent afectate locuri: degetele de la mâini și picioare, nas, urechi — adică părțile cu cel mai scăzut flux sanguin.
✅ Prevenție:
Echipamentul esențial care nu ar trebui să lipsească nici pe o rută avansată de o zi în timpul iernii:
Munții de iarnă sunt un mediu care nu iartă nimic. Frigul, vântul, gheața și schimbările rapide ale vremii testează fiecare slăbiciune — de la tehnica de mișcare până la calitatea echipamentului. Cu cât traseul este mai dificil, cu atât mai puțin spațiu pentru improvizație.
Sistemul de straturi, tracțiunea corect aleasă, navigația fiabilă și echipamentul de urgență nu sunt „nice to have”. Acestea sunt elemente care decid dacă vă întoarceți în siguranță sau ajungeți într-o situație care vă consumă timp, energie și rezerve de siguranță.
Vestea bună este că majoritatea problemelor în munții pe timp de iarnă nu apar din cauza condițiilor extreme, ci din cauza pregătirii insuficiente. Când aveți echipamentul potrivit, știți cum să-l folosiți și luați în considerare variantele B și C, obțineți controlul asupra unui mediu care altfel este imprevizibil.
Dacă căutați echipamente fiabile care să facă față condițiilor dure de iarnă, în oferta Rigad veți găsi modele testate, utilizate nu doar de turiști, ci și de profesioniști din forțele armate.

