Model de camuflaj US desert 6

Dezvoltarea inițială a modelelor de camuflaj special concepute pentru desfășurarea de către armată și de către forțele armate americane a început pentru SUA în perioada primului război mondial. La fel ca aliații britanici și francezi de atunci, și inginerii militari din America experimentau cu o serie de designuri pentru ascunderea potențială a persoanelor care se ocupau de supravegherea terenului și a lunetiștilor amplasați de-a lungul granițelor. Unul dintre aceste designuri era bazat pe tipul britanic „Symien sniper suit” și consta în benzi libere, fâșii de material de diferite culori, șnururi pentru fixare și o glugă + jachetă și pantaloni care se purtau lejer. Totul era conceput astfel încât să pară de la distanță ca frunzișul. O altă uniformă a fost realizată/proiectată de o unitate de ingineri din cadrul armatei americane de la universitatea din Washington DC și aceasta includea jacheta, pantalonii și gluga pictate cu dungi închise pe un fundal mai deschis. Aceasta a fost proiectată în mod special astfel încât să ascundă cât mai bine persoanele din copaci. Producția și distribuția acestor tipuri de îmbrăcăminte însă a fost foarte minimă și mai mult totul era în faza experimentală, decât să fie vorba de o camuflare totală și masivă a uniformelor militare. În jurul anului 1918 era încă prea devreme, iar în anii care au urmat camuflajele au fost abordate serios în SUA doar în jurul celui de-al doilea război mondial.

Armata americană a început cercetarea modelelor de camuflaj potrivite pentru desfășurarea în deșert începând cu mijlocul anilor '60. Se aștepta atunci ca să fie necesar să trimită trupe în Orientul Mijlociu ca răspuns la războiul dintre Israel și statele arabe din jur. Unul dintre modelele de camuflaj din perioada de pregătire experimentală pentru această acțiune a fost folosit și în timpul antrenamentelor din deșertul stâncos din California, folosind această zonă ca bază pentru acest model de camuflaj. Acesta a fost achiziționat în mare măsură abia în 1973, dar uniforma camuflată astfel a apărut oficial în 1972. Designul consta în două nuanțe de maro mediu distribuite pe suprafețe mai mari de culoare nisip și bej. În plus, era „pete” cu mici formațiuni asemănătoare rocilor din culori negre și albe. Acest model de camuflaj deșert a fost produs între 1981 și 1991 și a fost folosit de trupele armate ale Americii în diferite locații: în timpul antrenamentelor în deșertul Sinai, dar și pe parcursul operațiunilor din Golf („Furtuna în Deșert”) și Somalia („Restaurarea Speranței”). Unele dintre exemplarele supraviețuitoare ale acestui model de camuflaj ilustrează diferențe ușoare în dimensiunile (și volumul) negrului, care simboliza aici rocile. Acest lucru indică faptul că modelul de camuflaj a fost ușor modificat local în decursul anilor. Aceste inconsecvențe nu apar însă pe uniformele produse mai târziu și nici pe cele produse primele. Puteți compara direct aceste tipuri (tipul vechi și nou versus tipul mediu) în imaginea de mai jos.

Și aici avem doar acel model tradițional de camuflaj deșert cu șase culori. Armata a început să numească modelul de camuflaj de mai jos „chocolate chips” sau „bucăți de ciocolată” pentru că aduce cu această delicatesă locală.

Curând după invadarea Kuweitului de către forțele irakiene în 1990, Departamentul de Apărare al SUA a fost confruntat cu problema (și necesitatea de a) echipa un număr mare de soldați cu uniforme camuflate adecvate luptei în deșert. Majoritatea forțelor militare americane implicate în operațiunile „Scutul deșertului” și „Furtuna deșertului” aveau fie uniformele tradiționale Woodland BDU, fie modelul cu șase culori pentru deșert DBDU. Armata dezvolta de asemenea un model de camuflaj deșert general mult mai adecvat pentru zonele mai puțin împădurite. Pentru cele care se găsesc din plin în Asia Occidentală și Africa de Nord. Modelul de camuflaj rezultat este un design ce constă din doar trei nuanțe de culori. Despre acestea vom discuta mai mult într-un alt articol specializat!