Model de camuflaj Flecktarn (GER)

Cuvântul „Flecktarn“ provine din cuvintele germane „Fleck“ (pată, punct, bulină, …) și „Tarnung“ (camuflaj). Designerii germani au folosit acest termen în anii 1970 în timpul Bundeswehr Truppenversuch 76 (sau testul uniformei militare germane din 1976). Pe parcursul întregului eveniment au fost testate mai multe tipuri și platforme. În cele din urmă, a fost ales ca piesă generală de echipament pentru armata germană tipul numit „Flecktarnmuster“ („model de camuflaj cu puncte“). Paradoxal, însă, acesta a fost aprobat „de sus“ abia în 1989. Există anumite dovezi care sugerează că camuflajul original Flecktarn a fost proiectat de Marquardt și Schultz în colaborare cu firma franceză Texunion.

Expresia „Flecktarn“ este adesea greșit scrisă ca „Flectarn“ sau „Flecktar“ în unele grupuri, motiv pentru care unii preferă să numească toate derivatele „puncte“. Cert este că modelul de camuflaj Flecktarn a fost adoptat de mai multe țări pe lângă Germania.

Unii cred că modelele de camuflaj din familia Flecktarn au putut fi influențate în design de modelul de camuflaj (Erbenmuster „camuflaj cu buline“ – din Al Doilea Război Mondial). Totuși, există puține dovezi care să susțină această teorie. (Sau mai precis – nu există deloc.)

Modelul original de camuflaj german „Flecktarn“ este compus din cinci culori: negru, maro-roșiatic, verde-oliv închis, verde-oliv mediu și verde mușchi. Versiunea de deșert (inițial numită „Tropentarn“, dar mai târziu denumită „Wüstentarn“) a fost introdusă inițial în 1993 și include un fundal puțin verde-oliv închis, maro-roșiatic și galben.

Care este distribuția culorilor la modelele de camuflaj „Flecktarn“ și „deșert Flecktarn“?

Distribuția culorilor pentru Flecktarn standard este următoarea: 13,3% negru, 41,2% verde închis, 17,5% maro, 8,9% verde deschis și 19,1% verde-gri.

În ceea ce privește distribuția culorilor la deșertul Flecktarn, acesta are aceleași procente, doar că în loc de verde închis, verde deschis și verde-gri, are o nuanță de nisip/bej: adică culorile sunt astfel – 13,3% verde, 69,2% bej nisip și 17,5% maro.

Ce alte versiuni internaționale și naționale ale modelelor de camuflaj „Flecktarn“ și „deșert Flecktarn“ există astăzi?

În această privință, merită menționat în primul rând Danemarca, care a testat prima varianta acestui design (a fost o variantă a modelului de camuflaj T/78) în 1978. Mai târziu, a apărut o versiune finalizată modificată (acesta a fost modelul de camuflaj T/84) în 1984. Numărul de culori în versiunea daneză a modelului de camuflaj a fost redus de la cinci la trei. Varianta exclusiv deșertică a fost introdusă în 2000.

Belgia a produs, la un moment dat, o variantă proprie a modelului de camuflaj original Flecktarn cu culori ușor modificate în jurul anului 1990 și era o revizuire exclusiv destinată pentru Comandourile Forțelor Aeriene locale (aici înțelese, poate suprinzător, ca unități care protejează aeroporturile).

De asemenea, China a creat două modele de camuflaj care sunt în mod clar un clon al celebrului Flecktarn. Primul era folosit în principal ca uniformă de antrenament de vară. Iar celălalt la anumite unități destinate activităților de frontieră. Și, după cum se arată, este o copie directă și nu o variantă, un domeniu în care China este foarte pricepută astăzi. Al doilea este tot un tip cu cinci culori, dar are aceste culori: negru, maro închis, maro-roșiatic intens și verde-oliv pe un fundal de nisip. Toate acestea sunt purtate mai ales de unitățile PLA din Tibet și în cadrul jurisdicției militare de la Beijing.

Polonia a contribuit, de asemenea, cu o serie de trei camuflaje inspirate de Flecktarn și modele de camuflaj. Acestea au fost purtate în principal de unitățile speciale ale poliției naționale și de securitatea poliției pentru afacerile interne.

Istoria detaliată a tuturor modelelor de camuflaj „Flecktarn“ și „deșert Flecktarn“

După cum știm bine, perioada de interes crescut pentru modele de camuflaj a apărut în armata germană în jurul mijlocului anilor 1970 și a dus la acțiunea „Bundeswehr Truppenversuch 76“ sau: „Concursul pentru uniforma germană pentru anul 1976.“ Această lucrare a dus la producerea și uneori chiar la adoptarea unei serii de modele de camuflaj, inclusiv tipul „Sägezahnmuster“ („model de camuflaj cu dinți de fierăstrău“), „Punktmuster“ („model de camuflaj cu puncte“) și trei variante ale modelului de camuflaj numit „Flecktarn“. Toate cele trei modele de camuflaj Flecktarn au fost numite temporar de către armată „Flecktarn A“ (klein)/„mic“, „Flecktarn B“ (groß)/„mare“ și „Flecktarn C“ (Schattenmuster)/„model de umbră“). După cum știm, modelul de camuflaj care a fost ales ca cel mai bun a fost tipul „Flecktarn B“, deși a durat ani întregi până când Bundeswehr a decis să-l implementeze.

Este adevărat că adoptarea și implementarea unui model general de camuflaj pentru armata germană nu a avut loc mai devreme de jumătatea anilor 1980, când „Flecktarnmuster“ a fost oficial adoptat de armata germană ca standard de camuflaj. Modelul german de camuflaj „Flecktarn“ a fost de atunci văzut ca foarte eficient, ceea ce s-a reflectat în influența sa asupra designului altora, care adesea se inspirau din acesta în mai mare sau mai mică măsură. Acest lucru a dus la apariția unor clone în țările precum Danemarca, Japonia, Polonia, China, Belgia etc. Germania, ca atare, a lansat o versiune deșertică a modelului de camuflaj Flecktarn și o folosește (în ciuda obsesiei internaționale în creștere pentru modelele de camuflaj digitale din ultima perioadă).

Odată cu creșterea prezenței Germaniei în diverse misiuni internaționale (de obicei denumite „de pace“) încă din mijlocul anilor 1990, s-a reaprins dorința pentru perfecționismul german bine cunoscut și necesitatea de a proiecta și începe utilizarea modelelor de camuflaj Flecktarn, destinate în principal să fie folosit în zonele tropicale și calde. Acest lucru a dus la și a marcat necesitatea adoptării unui alt model de camuflaj Flecktarn și a unei alte versiuni „Fünf Farben Tarndruck der Bundeswehr“ („camuflaj cu cinci culori pentru Bundeswehr“). Această activitate a fost, de asemenea, denumită „Tropentarn“. Era vorba de camuflaje care erau imprimate pe țesături mai ușoare, care sunt mai practice în locuri foarte calde (climă tropicală sau caldă constantă). Această uniformă a fost adoptată în 2001. Modelul de camuflaj de pe această țesătură a fost doar o variantă ușoară a combinației de culori deja existente și foarte bine dovedite. Concluzia este că este doar o modificare ușoară a „Flecktarnmuster“ standard.

Urmând tendințele stabilite de aliații săi NATO (în special, desigur, Marea Britanie și Franța), Germania a început în 1993 să testeze modele de camuflaj de deșert bazate pe schema de culori a Flecktarnului său standard. Începuturile l-au făcut cunoaște sub numele de „Tropentarn“ (adică „camuflaj tropical“), deși acesta era un termen încă neoficial. Primele versiuni aveau puncte de culoare verde-oliv închis și maro-roșiatic răspândite pe un fundal de nisip. Acest model de camuflaj destinat mediului deșertic a fost testat în anii 1998–1999, până când prima versiune oficială de deșert a acestui camuflaj a apărut. Ea a fost oficial denumită „drei Farben Tarndruck der Bundeswehr“ („camuflaj cu trei culori pentru Bundeswehr“), dar modelul este în general ce se cunoaște ca „Wüstentarndruck“ (sau de asemenea „camuflaj deșertic“) sau „Desert Flecktarn pattern“ (în locurile vorbitoare de limba engleză din lume). Cu toate acestea, au apărut în timp diverse zvonuri conform cărora existau două versiuni de camuflaj deșertic, dar sursele din Germania indică faptul că nu este tehnic adevărat. Deși primele prototipuri (aproximativ din anii 1993–1999) ar putea avea variații ușoare de culoare, versiunea oficială din 1999 este complet standardizată. Se întâmplă adesea ca, atunci când acest model de camuflaj este spălat împreună cu alt tip de rufe, culorile lui să se modifice ușor. Oricum, tipul deșertic cu trei culori este standardul pentru toate forțele armate ale Germaniei care se pregătesc să meargă în deșert / pe locuri uscate și fierbinți. Este clar din design că se așteaptă o vegetație ușoară, nu doar nisip.

Este, de asemenea, un fapt că anumite unități ale armatei germane au adoptat (la fel ca și alte asemenea unități din lume) și ceva din seria Multicam.

În mod foarte neașteptat, la sfârșitul anului 2015, Bundeswehr a anunțat introducerea a două noi modele de camuflaj bazate pe seria „flecktarn“. A fost adăugată în sfârșit ceea ce lipsea: adică un model de camuflaj destinat pentru condițiile de zăpadă / gheață și arctice și ar fi trebuit să fie un camuflaj universal destinat oamenilor din armata germană, care plecau oriunde în lume într-o misiune / erau dislocați în afara Germaniei. Inițial, cercetările pe acest subiect au început în jurul anului 2012, fiind supravegheate de personalul de la „Wehrwissenschaftliche Institut für Werk- und Betriebsstoffe der Bundeswehr (WIWeB)“ (acesta ar putea fi tradus ca: „Institutul național de cercetare a materialelor și proviziilor armatei“). Noul tip poartă numele de „Multitarn“, deoarece era clar că va fi un model de camuflaj multi-uz. Acest nou tip are aceste culori în combinație: verde deschis, verde închis, maro, bej, gri și alb murdar. Este un design bazat accest totul pe modelul „standard BW flecktarn“. Și va fi disponibil inițial doar pentru acea secție a armatei germane care se ocupă cu operațiunile speciale de toate formele (KSK). Sperăm că se va extinde în timp și la trupele obișnuite, având în vedere că acest tip oferă o funcție foarte atractivă: Multitarn este mai eficient decât alte tipuri din aceleași serii la inducerea în eroare a vizibilității prin dispozitive nocturne.

Unde altundeva au mai apărut modelele de camuflaj „Flecktarn“ și „deșert Flecktarn“?

Un alt model de camuflaj testat în cadrul „Truppenversuch 76“ a fost unul numit „Punktmuster“ sau „model de camuflaj cu puncte“. În anumite aspecte, este foarte asemănător cu familia Flecktarn, dar are punctele mult mai mici și mult mai concentrate decât acesta.

Și aici, avem o variantă experimentală asupra „Desert Flecktarn“, dar aceasta are o paletă de culori puțin diferită față de cea standard. Totuși, se pare că acest lucru se aplică doar piețelor comerciale și nu armatei.