Bumbac

Bumbacul (Gossypium) este un gen de plante dicotiledonate din familia Malvaceae, cu flori mari galbene, care ulterior devin purpurii, și capsule. Cel mai calitativ bumbac este obținut de la Bumbacul păros, care este cultivat ca un arbust anual, uneori bienal. Acest arbust atinge o înălțime de 1,5 – 3 m. Pe arbust cresc capsule, în care se găsesc semințe din care cresc fibrele de bumbac.

Capsula atinge dimensiunea unei nuci. După maturizare, capsula crapă și eliberează pufurile de bumbac, care sunt colectate manual sau cu ajutorul combinelor. După maturizare, semințele trebuie îndepărtate din bumbac. Apoi sunt sortate în funcție de lungimea fibrelor obținute. Fibrele foarte scurte sunt folosite în fire mai groase, hârtie sau ca materie primă pentru mătasea regenerată.

Bumbacul este una dintre cele mai importante și mai vechi materii prime textile. Chinezii cunoșteau bumbacul cu 2500 ani î.Hr. Țara din care s-a răspândit bumbacul în lume este, probabil, India. Undeva în secolul al XVI-lea, arabii l-au adus în Sicilia și în sudul Peninsulei Iberice. Spaniolii l-au adus ulterior în Mexic. La început, bumbacul a fost folosit doar pentru îmbrăcămintea aztecilor bogați. În timp de război, din bumbac se fabrica un material matlasat, care i-a impresionat pe spanioli. Acesta înlocuia cămășile de sârmă incomode, deoarece materialul gros reținea chiar mai bine săgețile.

La începutul secolului al XVI-lea, comercianții azteci au început să exporte țesături de bumbac în statele din America de Nord, dar cultivarea bumbacului a ajuns în Statele Unite de astăzi abia în secolul al XVII-lea de pe Antilele britanice. Piața textilă europeană a fost dominată mult timp de lână și in. În 1764, a fost inventată în Anglia o mașină de tors care a marcat începutul bumbacului ca o concurență pentru lână pe piața locală. În 1785, a fost înființat primul atelier mecanic de confecționare a materialelor din bumbac. La începutul secolului al XX-lea, 80% din toate materialele utilizate în lume erau realizate din bumbac. Astăzi, bumbacul reprezintă 50% din toate țesăturile, iar lâna doar 4% din piața mondială a textilelor.

Bumbacul este o fibră de origine seminală. După înflorire, bumbacul formează fructe - capsule, care ating dimensiunea unei nuci. Capsula conține semințe acoperite cu un puf fin - fibrele de bumbac. La maturare, capsulele crapă și eliberează pufurile de bumbac, care sunt colectate manual sau cu ajutorul combinelor. După recoltare, fibrele sunt separate de semințe pe mașini de egrenat. Apoi sunt sortate în funcție de lungimea fibrelor obținute. Fibrele foarte scurte sunt folosite în fire mai groase, hârtie sau ca materie primă pentru mătasea regenerată. Culoarea fibrelor este de obicei albă, dar pot avea nuanțe gălbui, rozalii, maronii sau alte nuanțe.