Nylon

Nylonul este un termen pentru un grup de polimeri sintetici, termoplastici. Lanțul de bază al acestor polimeri este format din legături peptidice, de aceea sunt adesea numiți poliamide. Nylonul este primul polimer sintetic și prima fibră sintetică care a fost produsă direct din cărbune, apă și aer și care a avut succes comercial. Deoarece termenul nylon nu este protejat, producătorii îl folosesc în comerț nu numai pentru grupul original de poliamide 6.6, ci pentru toate tipurile de fibre de poliamidă.

În anul 1930, în laboratorul companiei DuPont din SUA a fost descoperit un polimer care putea fi tras într-un fir, dar care avea un punct de topire scăzut. Doctorul Wallace Hume Carothers, conducătorul laboratorului, a efectuat experimente cu aproximativ 100 de compuși amidați, dintre care unul – poliamida 6.6 – a avut valori corespunzătoare (de exemplu, temperatura de topire de aproximativ 260°C) și l-a patentat la DuPont în februarie 1935. Există mai multe versiuni în literatură despre originea denumirii invenției ca nylon (cea mai comună fiind că este o abreviere a expresiei englezești New York London, adică în română New York Londra, o altă versiune este acronimul din Now You Look, Old Nipponese! referitor la războiul de atunci dintre Japonia și SUA), sigur este doar că nylonul nu este patentat ca marcă înregistrată. În țările anglo-saxone, termenul nylon a început să fie folosit ca un termen generic pentru poliamidele alifatice liniare.

Fibra de nylon a fost folosită inițial (din 1938) pentru perii și obiecte similare. Primele 5 milioane de perechi de ciorapi de nylon au fost vândute în mai 1940 în câteva ore și au devenit rapid sinonime pentru produse de ciorapi de înaltă calitate și practice. Producția de „nylon” european și asiatic a început cu 5-10 ani mai târziu, sub altă denumire și de obicei dintr-un compus de bază diferit față de poliamida DuPont. De exemplu, perlonul german (1943) sau silonul ceh (1947) și cel puțin zece altele sunt fabricate din caprolactam ca poliamidă 6, spre deosebire de nylon (poliamidă 66 din sarea AH).

În anii cincizeci au fost dezvoltate fibrele de nylon pentru cordoane de anvelope și curele și o fibră specială discontinuă pentru covoare. În 1960 a fost introdusă producția așa-numitelor filamente voluminoase și modelate continuu (BCF), din care azi se fabrică mai mult de jumătate din acoperirile textile pentru podele. În anii șaizeci au apărut aramidele (nomex, kevlar), care au de asemenea o bază de poliamidă, la începutul anilor '70 o rășină extrem de rezistentă (zytel) și în anii '80 filamente din poliamida 6.6 pentru dresuri de finețe 10 denier. Producția mondială de fibre de poliamidă a rămas la nivelul de 4 milioane de tone din 1990, în ciuda tuturor inovațiilor tehnice. În termen de cantitate, nylonul a fost depășit de mult de poliester (utilizare mai versatilă în sectorul textil) și ulterior și de polipropilenă (producție considerabil mai ieftină). Costurile de producție sunt la poliamide duble față de poliester și problemele ecologice privind gazul ilariant care scapă în atmosferă în timpul producției nu sunt complet rezolvate.