Cauciuc

Cauciucul este un material elastic și flexibil, utilizat pe scară largă în inginerie, construcții și gospodărie – în principal ca element de etanșare sau mijloc de absorbție a șocurilor și vibrațiilor.

Elemente de etanșare

Printre elementele de etanșare comune se numără inelele O, garniturile pentru cilindri hidraulici și pneumatici, etanșările pentru arbori (simeringuri), garnituri plate între flanșe sau la îmbinările instalațiilor și garnituri sub capacele vaselor sub presiune (de exemplu, la oale sub presiune). Elemente de etanșare includ și dopuri conice sau profile de etanșare pentru ferestre și uși.

Absorbția șocurilor și vibrațiilor

Pentru aceste scopuri se folosesc, de exemplu, tampoane de cauciuc, opritoare, plăci de cauciuc sub mașini sau fundațiile clădirilor. Anvelopele auto îndeplinesc, de asemenea, funcția de absorbție a șocurilor. Marginile de protecție din cauciuc, de exemplu între sticlă și cadrul balustradelor, sunt folosite pentru a proteja sticla – nu pentru etanșare.

Tipuri de cauciuc și denumirile lor

• SBR – Cauciuc standard pentru sarcini mecanice: Ieftin și comun, bună rezistență la abraziune, temperatură până la 80 °C.
• NBR – Cauciuc rezistent la ulei: Rezistent la uleiuri și grăsimi, tipul „NBR super” rezistă și la benzină.
• EPDM – Cauciuc rezistent la intemperii: Rezistență până la 120 °C, lungă durată de viață la soare, nepotrivit pentru contact cu uleiuri.
• NR – Cauciuc natural: Foarte elastic, potrivit pentru modelism, prăștii, industria alimentară, rezistă excelent la abraziune.
• Cauciuc alimentar: Amestec roșu de NR și SBR, sau NBR alb pentru medii grase. Potrivit pentru contactul cu alimentele.

Anterior, în Cehoslovacia, tipurile de cauciuc erau determinate conform standardelor ČSN, similar cu oțelurile. Astăzi se preferă clasificarea practică în funcție de utilizare.